Inhalez cu poftă mireasma de ginseng și lemn. Mă poartă în mijlocul naturii, cu căldură, într-un contrast puternic cu vremea geroasă de afară. Mă las în canapeaua moale, care mă înghite în îmbrățișarea ei, în timp ce lumina aurie îmi mângâie pleoapele. Un sentiment catifelat si confortabil, de acasă.

În surdină, acorduri blânde mă aștern în visare. Mă însoțesc din cameră în cameră, în orice încăpere. Mă las furată de serenitatea orchestrată a locului, verdele de ienupar al verii, împletit cu bronzul auriu al toamnei, lumina caldă proiectată în intimitatea pietrelor impregnate de trecut. O plimbare imaginară în 1912, când casa a fost ridicată din vise, și recondiționată acum, lăsând impresia că nu există trecut, nici viitor, doar prezentul prins într-un inel de lumină.

Pășesc în interiorul casei, în admirație, fiecare lucru își are locul și povestea lui, savurez detaliu cu detaliu, într-o formă rotundă, completă și asta îmi îmbujorează o plăcere infinită.

Las în urma un tărm de basm, urc în lift și apăs entuziasmată “Vip Rooftop”. Sunt Alice în Țara Minunilor, cautând uimire. Mă urcă și-mi pune în câteva clipe orașul la picioare. Zăresc case vechi, cu înfățișare severă, totuși veșnic voioase, clădiri care, deși stau acolo de nemăsurată vreme, nu par vechi, greoaie, ci dimpotrivă ușoare. Acoperișuri de cărămida roșie, ascuțite, tocite, pe jumătate estompate de fum mă privesc cu ochii lor mari. În depărtare se conturează siluetele copacilor pudrați.


Baldachinul civilizatiei își stinge luminile. Culorile zilei se retrag din lumea vizibilă, lăsând în urmă un cenușiu. Lumina lămpii aruncă totul într-o bezna adâncă. Copacii și casele se cufundă în lumina sură a serii. Luna se înalță, sublimă și indiferentă, deasupra bisericii vechi. Din când în când o muzică a clopotelor parcă se trezea. Păreau să cânte orașului o melodie: pe urmă tac și prologul bate grav. Când ultimele vibrații ale orologiului au încetat, un zgomot ciudat de dulce și melancolic, cade din înălțimea turnului mare, pe urma liniștea orașului se restabilește. 

Brașov, un oraș melancolic și liniștit.

O clădire, o uluitoare fantezie de poet țâșnită din capul unui arhitect.

“Dacă nu știți unde mergeți, vreun drum vă poate duce acolo” – Pisica Cheshire, Alice în Țara Minunilor, Lewis Carroll.


Ce este Shuster Boarding House?

Un loc al liniștii, în inima centrului vechi al Brașovului, la 2 pași de Strada Sforii și Biserica Neagră.

O casă din 1912, complet restaurată, în stil Art Nouveau, cu o mare atenție la detalii. Nu mă refer doar la atenția cu care sunt îmbinate toate elementele, ci și atenția și atitudinea gazdelor. Povestea casei o găsești aici Schuster Boarding House. Sunt 22 de camere care pot acomoda de la 1 la 4 persoane fiecare. Unele camere sunt duble, altele apartamente sau chiar suite.

Îți recomand în mod special camerele 6-22, de la geamul cărora poți admira orașul. Camerele 1-5 sunt la demisol, au ferestre, dar nu și priveliște. Camerele sunt mobilate cu multă atenție, lumina este controlabilă dintr-un panou, fiecare cameră are espressor, iar dușul e răsfăț.

Parte din poveste este terasa casei de pe care poți vedea tot centrul vechi, la o simplă rotire pe călcâie.

Cum ajungi?

Cu mașina. În acest caz îți trebuie multă rabdare sau alege o perioadă extinsă: de vineri pâna luni. Din Bucuresti iei în calcul de la 2 la 4 ore. Câteodată chiar 6.

Cu trenul. E varianta pe care o recomand. Poți ajunge în 2 ore și 10 minute cu trenul, iar din gară, un Taxi până la Schuster Boarding House, costă 8 ron și durează 10 minute. Biletele le-am luat de la CFR, tren IR, clasa 1, pentru mai multă intimitate.Verifică aici opțiunile.

Buget?

Poți verifica aici costul cazării. Pentru un week-end, de vineri până duminică, 2 persoane, ia în calcul un buget de minim 1500 ron pentru cazări, mese, transport.

Ce poți face în Brașov?

Urcă la Cetățuie. Îți recomand să faci asta pe jos, urcănd scările pe Dealul Cetățuii. Poate fi vizitată, dar nu și în perioada aceasta pandemică (Covid 19), când orașul este în carantină.

Urcă pe Tâmpa cu telecabina, sau chiar la pas, pe Drumul Serpentinelor. Daca alegi telecabina, urcarea durează 3 minute, iar prima condiție este să verifici dacă urcă, în funcție de cât de tare bate vântul. La pas ai de mers 3 km. E important să urmezi traseul marcat, având în vedere fauna locului. La 960 m deasupra Brașovului, ai o panoramă frumoasă asupra orașului. Programul telecabinei este: Marți – Duminică: 9:30-17:00. Luni este închisă pentru revizie. Cost urcare și coborâre: 18 RON/adult. Copil peste 6 ani: 6 RON.

Bate străzile orașului, trage-ți sufletul în Piața Sfatului și bea o cafea bună sau o matcha la Nola Cafe, în apropierea Străzii Sforii.

Mergi la Biserica Neagră, chiar în proximitatea Pieței Sfatului, denumire ce vine în urma incidentului din 1689 care a distrus atunci o mare parte din biserică. Biserica găzduiește una dintre cele mai mari orgi din Europa iar în turn se află cel mai mare clopot din Romania, 6300 kilograme. Cost vizitare: 10 RON/adult, elevi 3 RON/ studenți 6 ron. Vara poți opta pentru un concert de orgă aici.

Continuă drumul și mergi pe Strada Sforii, cea mai îngustă stradă din Brașov, concurează la una din cele mai înguste străzi din Europa. E un culoar plin de culoare, cu o lumină aparte.

Muzeul Civilizației Urbane. Detalii despre ce poți vedea și tarife, găsești aici.

Dacă ai mai mult timp la dispoziție, urcă în mașină și vizitează:

Cetatea Râșnov, la 15 km. Detalii poți citi aici.

Castelul Bran, la 30 km de Brașov. L-am văzut de cel puțin 3 ori și l-aș revedea oricând. 5 ron cheltuiți cu valoare. Despre Castel poți citi aici.

Drumeții pe munte din Poiana Brasov sau chiar pe Tâmpa.

Mergi în Parc Aventura, cu trasee în copaci dacă ești amator de adrenalină.

Dacă ai la dispoziție și mai mult timp, mergi spre Viscri, deși pentru asta îți recomand mai multe zile și cazare luată acolo. Despre experiența mea la Viscri, citește aici.

Unde mănânci?

Prato, recunosc e locul meu preferat atât pentru mâncarea gustoasă cât și servire. Au opțiuni bune chiar și pentru copii, paste în mod special, făcute în casă.

Bea un vin fiert bun la Ristorate Cafe i Enoteca. Nu-ți recomand să-l iei de la căsuțe/tarabe. Are alt gust. De fapt, niciunul.

Cum e Brașov în pandemie?

În seara în care am ajuns, orașul Brasov a intrat în carantină. Restaurantele au fost închise la interior, dar au rămas deschise terasele până la ora 21:00. Era mai puțină lume, ceea ce nu mi-a displăcut. În schimb, pentru masa la terasă, în anumite locuri, ai nevoie de rezervare și atunci ești constrâns să iei prânzul sau cina și la alte ore decât cele de acasă. Muzeele și obiectivele erau închise, dar am profitat de zăpadă și aerul proaspăt, petrecând mult timp în natură, la pas. Ca peste tot, acum, toată lumea poartă mască. A devenit obișnuință.