Coasta de Azur: Nisa, prima zi

Nisa, orașul de la poalele Alpilor Maritimi, pe coasta Mării Mediteraneene este, în general, alegerea celor ce iubesc plaja și albastrul ei intens. Nu l-am ales însă pentru plajă, nu mi-am propus să vizitez obiective ci pur și simplu sa mă pierd în el. De la bun început am renunțat la ideea de a închiria mașină. Ultima dată, în aprilie 2008, închiriasem una. Doar că atunci am stat în Marsilia și de acolo am bătut toată coasta. Am verificat programul autobuzelor, trenurilor și când am observat cât de bine sunt conectate, am rămas la tren. În plus, nu era o vacanță programata ci una în care visam și trăiam spontan. Asta îmi doream.
La 12:46 aterizez, reușesc să ies repede din aeroport, după un zbor cu Tarom, pentru 1 oră și 20 de minute. Îmi cumpăr imediat ce trec de ușile de sosiri din aeroport, în dreapta, o cartelă de 10 călătorii. Plătesc cei 10 euro și mă arunc în tramvaiul T2 din față. Pe cartelă citesc că e transmisibilă, că odată pontată o poți folosi 90 de minute (deci poți schimba sau continua cu alt tramvai ușor, fără să pontezi iar) și că e valabila pe orice mijloc de trasport (autobuz, tramvai). Pentru orientare folosesc rome2rio sau de cele mai multe ori deschid google maps.
Depinde care e costul internetul în roaming. Aici fiind SEE, pot sta fără constrângeri pe hărți.
La Jean Medicin (până acolo sunt aproximativ 10 stații, e capăt de linie), cobor, ies la suprafață și urmăresc indicatoarele spre T1. Merg aproximativ 3 minute. Urc în cel care merge spre Hopital Pasteur și cobor la ce stație vreau. Eu, la Palatul de Justitie. E suficient 1 bilet de tramvai, corespondența nu se taxează ca fiind călătorie, așa cum spuneam.

Am luat cazare la Novotel Center Acropolis, bine așezat, la 10 min de mers pe jos de orasul vechi și 2 stații de tramvai. Mă fac comodă, deși e final de septembrie e cald, îmi pun ținuta de bătut străzile, pantofii Asics comozi și pornesc, de data asta, pe jos. În 10 minute văd din strada principală cum bulevardul larg se îngustează pe stânga mea în tot felul de străduțe. Lumina pătrunde, parcă spunăndu-mi unde trebuie să-mi port pașii. Traversez, mă pierd pe străzile înguste, cu clădiri colorate, arhitectura barocă în miros lavandă, suveniruri colorate și terase scăldate în soare. Imi plimb ochii prin și peste toate. Pașii mă duc încet spre parcul și locul în care am schimbat cu puțin timp înainte tramvaiul.

Mă reîntorc prin centrul vechi și mă trezesc înconjutrată de culori, înbătată de miros, într-o piață de flori cu multă forfotă, magazine mici cu produse locale și specialități nicoise. Saleya market. Intru în primul magazin atrasă de mirosul parfumurilor locale.

 Ies din piață și mă îndrept spre Palais Lascaris (construit în secolul XVII). Google Maps spune că e un palat elaborat la interior asa că intru curioasă. Uși încrustate rococo, de argint, picturi. Întradevar elaborat.
Cobor pe Promenade des Anglais (construită de comunitatea engleză) plină de hoteluri grandioase. Privesc apa fascinată de sunetul retragerii ei printre pietre. Îmi aduce aminte de Bali. Ai putea privi în gol la nesfârșit cu melodia asta în urechi. Pentru plajă nu m-au încantat niciodată pietrele.

Au ridicat cu deck terase pentru sezlonguri dar când intri în apă piatra rămâne sub picioare. Apa e rece, e sfârșit de septembrie. Mai sunt câteva plaje deschise în timpul zilei. Nu pot să nu remarc prețurile mari (doar intrarea e 6 euro, la care adaugi umbrela 6 euro, masa 6 euro), pentru ce îți oferă, dar e Promenade des Anglais.
Pentru plajă ți-aș recomanda mai degraba să iei un autobuz sau un tren și să mergi la Villefranche-sur-Mer sau Beaulieu-sur-Mer. E în drumul spre Eze, la jumatatea distanței (aproximativ 10 minute cu trenul).


Continuu până la Celebrul Hotel Negresco, iniţial un palat ridicat în anul 1913, de către Henri Negresco cu vestitul candelabru Baccarat. Păcat că reclama de afară nu a fost verificată de cineva, cele câteva litere lipsă, știrbesc frumusețea exterioară a hotelului.

Mă întorc prin Grădina Albert și Fontaine du Soleil, după care, pe jos, încercând să schimb traseul spre casă, merg pe cursul apei în zona portului și urc spre Novotel. Mulți emigranți în zona asta de oras, dar nu cât sa mă simt în nesiguranță, deși mă plimb singură.


Cum o zi perfectă presupune pagini răsfoite, termin de citit “Tatuatorul de la Auschwitz”. Nu-i bine să o termini seara, rămâi gândind în noapte.

A doua zi în Nisa e depsre Eze.