În fața mea, un bărbat, îmbrăcat cu o tunică albă lungă, împinge bicicleta spre deal, ducând câteva cutii, atent orânduite. O vacă cu cocoașă paște în cărarea câmpului, ignorând prezența noastră.

Înaintez spre vegetația deasă tropicală, plină de palmieri, mango, liane și arbuști. Las în urma mea o coastă alb trandafirie, care taie în linii drepte marea de un albastru blând, turcoaz, nepământean. Aflată la reflux arată privirii un vast țărm dezgolit, încadrat de pietre înnegrite, arici de mare, alge și golful cufundat într-o liniște alb-argintie, de o frumusețe ieșită din comun, ici colo presărată cu culoare, copii la cules de scoici și crabi.

Nările mi se umplu de aroma dulce și fructată a anotimpului. Opresc la umbra unui mango care pare că absoarbe tot soarele. Îmi trag sufletul. Întind mâna lacomă spre un mango, moale și siropos. Mi se prelinge dulceața printre degete. Undeva în spatele meu, aud freamătul viespilor care dau târcoale.

Mă pun în mișcare fermecată de frumuseța locului. Un huruit răgușit îmi blochează gândurile. ATV-ul se smucește din șanțurile adânci și mă aruncă în prezent. Străbat linia pădurii și simt apropierea întâlnirii cu una din comunitățile de localnici, dincolo de viața perfectă a resortului.

La orizont mi se arată schelete de case, fără ferestre, fără uși, din bambus și chirpic roșu. În fața lor, câteva bănci improvizate. Într-o clipă vederea mi se umple de zeci de copii, iar urechile, cu râsete zgomotose. Aleargă spre noi. Îmi pun căluș picioarelor, afișând o fericire neprefăcută. O fetiță îmi zâmbește și-mi întinde sfios brațele. O ridic și o strâng la piept. La rândul ei, mă strânge de gât cu toată puterea.

Îmi înfig converșii albi în pământ. Un sol neprielnic și neroditor, lipsit de șanse, dar de un roșu cărămiziu exotic.

Cu bucurie de copil, am început să scot din genți darurile pentru ei. Se iscă o unduire și o veselie ca și cum ar dansa palmierii și miile de frunze. Sunt prinsă într-o învălmășeală de sentimente. La fiecare sunet, culoare, miros, mă izbesc, devin tot mai neclare. Încerc să-mi țin în frâu lacrimile tăcute, să mă umplu doar de bucuria lor.

O fetiță își exprimă fericirea zgomotoasă, alergând cu o pereche de pantaloni scurți lila în mâini. Îi plimbă, ca într-un dans, când în fața ochilor, când la piept. Pe chip îi citesc bucuria.


Fac câțiva pași pe cărările pline de praf, gropi și bălți. În ochi mi se deschid alte mii de priviri, ale curiozității. Pe golurile lăsate de uși văd cum își trăiesc viețile, umede și reci, fără mobilier, adaptate unui trai minim. O realitate cruntă.

Într-un umbrar improvizat, o femeie cu chipul brăzdat de riduri amestecă într-un ceaun mare. Pregătește mâncarea pentru tot satul. O alta, cu un pareo albastru ca marea, ce-i îmbracă brațele puternice, are grijă de cei mai mici. Fiecare iși are rolul ei în comunitate. Le privesc, îmi înghit suspinul mut și las capul în pământ. Simt cum îmi ricoșează gânduri, sentimente.

Îmi privesc tenișii înghițiți de praful roșu. Aceiași teniși care mă vor purta în timp, stând mărturie zilei, amintindu-mi să mă-ntoc la viețile lor.

“Orice paradis nu poate fi decât o mare simplitate” – Octavian Paler

Scurt intro:

Prima dată am fost în Zanzibar acum 6 ani, fără să știu prea multe despre loc. Fotografiile promiteau o atmosferă exotică, o lume diferită și un loc prea puțin călcat de turiști. Nu pentru mult timp.

Nu era o destinație în vogă și nici recomandată. Mai mult decât atât, avertismentele de malarie și febră galbenă ridicau câteva îndoieli în a o alege. M-am programat la un medic epidemiolog, unde am înțeles riscurile la care mă expun dacă aleg să nu iau pastilele împotriva malariei. Am fost, m-am clarificat, am studiat. Eram liberă să merg, rezolvasem orice reținere. Am ales februarie. A doua oară am ales septembrie. Și m-aș întoarce oricând.

Când e indicat să mergi în Zanzibar?

Sezonul ploios: martie, aprilie și mai. Noiembrie și decembrie aduc un nou sezon ploios scurt, cu ploi de intensitate redusă.

Sezonul secetos: ianuarie, februarie, iunie, iulie, august, septembrie și octombrie. Vremea este frumoasă, cu cer senin, fiind perioada ideală pentru a vizita Zanzibar.

Pe care dintre plaje alegi să stai?

Nungwi? Paje? Kendwa? Kivengwa? Pwani?

În Nungwi, Paje, Kendwa, la reflux, plaja se dezgolește mult mai puțin și rămâne curată.

Pwani, Kivengwa au un reflux mult mai puternic, iar pe plajă rămân alge și arici de mare.

În Nungwi și Paje apar mulți vânzători localnici, în Kendwa, Kivengwa, mai puțini. Eu am ales luând în calcul fluxul și refluxul. Nungwi a fost opțiunea mea în ambele dăți. Mulți însă, combină acum 5 zile în Nungwi cu 5 zile în Paje.

Am stat la Hideaway of Nungwi Resort atunci. Riu Palace e denumirea lui actuală. A suferit câteva modificări în timp, în special plaja, care a fost mâncată de mare. Cu toate astea rămâne un loc pe care îl recomand pentru tot ce oferă. Este un hotel adults only. Dacă mergeți cu copii, vă recomand La Gemma dell’Est, lângă Riu Palace.

Cu ce zbori?

Prima dată am zburat cu Ethiopian Airlines din Frankfurt, cu escală prin Addis Ababa (zbor de 7 ore și escală de 5 ore), după care un stop de o oră la Kilimanjaro (fără să coborâm din avion, dar 80% din avion a coborât), ultima destinație fiind aeroportul Kisauni- Zanzibar.

Din Addis Ababa vacanța promitea lucruri noi, o atmosferă colorată, aromată și veselă. Îmi aduc aminte perfect și azi aeroportul din Addis Ababa, cele câteva magazine duty free cu parfumuri vintage și cafeaua băută la un bar mic, în terminalul la fel de mic. Unicul.

Căldură, umezeală, hainele au devenit mai strâmte și grele încă de la deschiderea ușii avionului. Aeroportul din Zanzibar avea să fie altă surpriză. Un aeroport mic în care cobori direct pe pistă, cei mai mulți fluturând carnetele de vaccinare în mâini (deși nu aveai nevoie de ele nici atunci), grăbiți să completeze formularul de intrare în țară și să plătească taxa de viză. Noi făceam parte din cei norocoși, acceptați fără viză așa că am trecut rapid în zona de bagaje, unde le-am preluat pe roți, așa cum le aduc de la avion, fără benzi moderne sau alte tehnologii.

În funcție de preferințele de zbor (un stop, mai multe, un anumit operator) poți alege: Turkish Airline, Qatar, Fly Dubai, Air France din CDG, Oman Air și exemplele pot continua. Prețul unui bilet se învârte în jurul a 600 euro, uneori poți găsi oferte bune cu 450 euro dus-întors economic. De obicei, din Milano găsești oferte în jurul a 280-350 euro, dus-întors/persoană.

Exemple:

  • zbor Turkish din Milano către Zanzibar cu escală în Istanbul, 350 euro/persoană. La acest zbor adaugi zborul București – Milano și, după caz, cazare în Milano.
  • zbor Oman Air din Milan, 420 euro/persoană cu o escală. La acest zbor adaugi zborul București – Milano și, după caz, cazare în Milano.

Cu ce faci transferul din aeroport spre hotel?

Am luat transferul prin hotel. Fiind prima dată, a fost cea mai comodă varianta, dar nu ieftină. A doua oară, am știut cum să procedam și am scris în avans celor de la Safari Blue. Ne-a costat atunci 50 USD. Acum găsiți variante și mai ieftine.

Drumul te ține curios, oameni, locuințe sau mai degrabă colibe sărăcăcioase, cu podea de pământ, mizerie, vegetație exotică, câte un televizor scos afară în fața unei case (se adună toți seara, ca la cinema). Te întrebi dacă au curent. Afli după ceva timp că unii au, alții nu, l-au tras cu greu de pe continent. Școli, copii îmbrăcați în uniformă și pământul roșu de care m-am îndrăgostit. Nu te aștepta la magazine, restaurante, nu ai să le găsești decât în câteva zone, Stone Town, Nungwi. Nu te gândi la variante moderne.
Nu au plantații de trestie (a existat una, pe care cineva încercă să o repună pe picioare). Agricultura este doar pentru traiul propriu, fructele la fel. Au vaci cu cocoașă (aduse din India), puțin cam slăbănoage și mici, dar care dau 4 litri de lapte/zi. La pârloaga de pământ de aici, e chiar mult.

Ce poți face?

Zanzibar e o locație generoasă, poți alege să stai la plajă sau poți alege tot felul de excursii.

Erau prea multe de făcut pentru cele 10 zile, așa că am sacrificat unele, lăsându-le pentru o a doua vizită.

  • Am ales să facem un tur cu ATV-ul prin cei de la Quad Adventure. A rămas prima opțiune și la revenire. De dimineață te pui în mișcare pe ATV-uri, prin vegetație, să vezi o comunitate de localnici. Alegerea stârnește atâtea emoții, că înțelegi cât ești de norocos și câtă fericire poți aduce câtorva copii cu lucruri mici. Dacă alegeți acest tur, vă recomand să le duceți: dulciuri, creioane de colorat, haine, orice. Bucuria lor e imensă, implicit a ta. Turul se termină la 15:00 și a costat 130 USD/2 persoane. Trăiesc în condiții insalubre, greu acceptabile, dorm direct pe pământ, își îngroapă morții într-un “cimitir”, aproape de colibele lor.
  • Am dedicat o zi întreagă capitalei Stone Town. Plimbă-te printre tarabele colorate, la piața de pește (mirosul te doboară), la fosta reședință a Sultanului – Palatul Sultanului sau la casa în care s-a născut Farouk Bulsara- Fredy Mercury (o poți vedea doar la exterior). Mergi la Prison Slave. Mănâncă o ciorbă de crab în pâine. E delicioasă. Alege The Rock, restaurantul de pe apă.
  • Mergi într-un Spice Tour. O călătorie printre gusturi și mirosuri exotice. Cacao, cuișoare, fructe exotice.
  • Ia un tur pe Prison Island. Ai ocazia să vezi broaștele gigant.
  • Iubești apa și să faci snorkeling? Chiar dacă nu faci, există șanse mari să fie un nou început. Mnemba rămâne în memoria mea ca locul de inițiere în snorkeling. Mnemba, Mau – însoțitorul meu, vesta de salvare și colacul. Un nou început… Câte uși avea să deschidă! Fiind prima dată (mai văzusem pești colorați în Mauritius, prin fundul de sticlă al unei bărci), am trăit experiența vieții mele: pești, stele de mare, culori mii și mii.
  • O variantă completă pentru snorkeling și scufundări este Safari Blue. Te poți bucura de snorkeling, masă de prânz și o incursiune în varietatea fructelor exotice de pe insulă. Jackfruit, baobab fruit, mango.

Cum te deplasezi?

De cele mai multe ori închiriezi serviciile unui șofer cu mașină. În ultima perioadă, au apărut tot felul de persoane care își oferă serviciile. Au poliție din 10 în 10 metri, turistică, rutieră, toți așteaptă o atenție.

Șoferul trebuie să își ia permis de transport turiști. Plătește pentru el 10 USD/zi. Pe acest permis semnează toți polițiștii la filtru. Se circulă pe partea stângă, volanul fiind pe dreapta. Ca și în Mauritius, se conduce haotic, fără reguli, cu mâna înfiptă în claxon.

Dacă nu ați găsit pe cineva, vă las aici o recomandare.

Unde mănânci?

Legat de mese, noi am preferat all inclusive. Ai foarte puține opțiuni în jur, Nungwi, Stone Town. Vă recomand:

  • Baraka, Nungwi, un loc în care puteți mânca pește, fructe de mare, pe plajă, acompaniat de un apus spectaculos, cu bani puțini (aproximativ 40 de euro, 2 persoane).
  • Gerry’s Bar, Nungwi Beach un loc vibrant, cu cocktail-uri, muzică și mâncare bună.

Care este bugetul pentru Zanzibar?

Pentru 2 persoane, ia în calcul 3000 euro/10 zile. Aici am inclus cazare cu demipensiune, zboruri și excursii. Bineînțeles, e un minim pe care să-l iei în calcul. În funcție de ce-ți dorești de la cazare, bugetul crește. Găsești cazare cu 500 de euro, la fel cum o poți găsi cu 2000 de euro.

Exemple prețuri:

1600 TSH= 1 USD

nucă cocos: 5 USD

eșrfă pareo: 7 USD

magneți: 10 USD

tablou: 50 USD

spray tânțari (unul foarte slab): 4 USD

loțiune SPF 50 (una ineficientă): 5 USD

apă plată 0,5 l: 0,5 USD

Câte zile stai în Zanzibar?

Dacă vrei să te bucuri cu adevărat de loc și plajă, îți recomand cel puțin 10 zile. Noi am fost 10 zile prima dată, 10 a doua oară și simt că am ce face și a treia oară. Dacă plănuiești să combini statul la plajă cu safari (Arusha, Serengeti, Tarangire, Ngorongoro sau altă locație) ia în calcul cel puțin 2 săptămâni, astfel încât 2-3 zile să le aloci safari-ului. Idei de pachete safari găsești aici.

Internet în Zanzibar?

Pentru că nu ai multe locuri în care să beneficiezi de Wi-Fi, în afara resortului, îți recomand o cartelă locală. Cu 10 USD ai 12GB trafic internet. Altă variantă, roamingul din abonament sau cartelă.

Ce îți recomand să iei la tine?

  • spray-ul de țânțari. Pe mine m-a protejat suficient de bine Autan. Dacă știi că te iubesc țânțarii, alege unul cu DDT mare.
  • crema de plajă cu factor de protecție mare. Eu iau 50 SPF. Îți recomand Piz Buin 50, de aici.
  • medicamente, printre care și Fenistil în caz că te înțeapă vreo creatură marină.
  • papucii de gumă, să te protejezi la reflux de aricii de mare. Îi găsești în anumite zone, în special în partea estică a insulei. Ei i-am luat de aici.
  • pastile împotriva malarie, dacă decizi să le iei. La ei găsești doar în Stone Town și eliberează doar cu rețetă. Îți recomand să mergi la epidemiolog înainte de a decide dacă iei sau nu. Eu am decis să nu iau.
  • ia la tine USD. Mai toate excursiile le plătești în USD. Doar în capitală am avut nevoie de TSH (moneda locală). 1600 TSH= 1 USD
  • nu există mașină ATM în Nungwi. Trebuie să ajungi în Stone Town. La retrageri, plătești 5 euro comision.
  • poți folosi cardul Revolut în Zanzibar, ia-l la tine!
  • pașaportul, valabil cel puțin 6 luni de la data întoarcerii în țară. Viza se acordă în aeroport, dar este gratuită pentru români.
  • fă-ți obligatoriu asigurare de călătorie. Ca de obicei, insist pe acest aspect. Verifică dacă acoperă scufundările și în ce condiții.

Ce îți recomand să citești?

The White Masai avea să mă introducă în atmosferă și am citit-o pe nerăsuflate. Ți-o recomand. O găsești aici.