Siem Reap, jurnal de călătorie, prima zi. Angkor.

Am dormit ca scoasă din priză. La prima alarmă am ignorat cu succes zgomotul asurzitor. Îmi erau mult prea grele pleoapele iar cele 6 ore de somn erau mult prea puține. Am continuat să ignor alarma până într-un final, când în jur de 9:30, m-am pus pe picioare.

Îmi era greu să comit cu o seară înainte la un început de zi matinal în mijlocul templelor. Am tras pe mine pantalonii scurți și un maieu, doar eram la căldura și abia așteptam momentul ăsta. Am plecat la masa. Încet încet, am început să intru în ritm și am decis aproape instant: mergem să vedem templele. Îmi fac rapid bagajul, pun apă, pantofii comozi de bătut ruinele, o fustă lunga și o cămașa (templele impun o anumită ținută). Ajungem în recepție și de acolo ne ajută cu un tuk tuk. Negociem 15 USD pentru o zi de plimbare. Perfect!
Mi-am instalat comod picioarele pe perdeluța roz a tuk-tukului, dar nu pentru mult timp, intrarea în temple e la 6 km de hotel. Ne oprim la casierie și decidem pe loc pentru varianta de 3 zile. Îmi pun la dispoziție o hartă și îmi propun o abordare separată a traseului scurt de cel lung. Zis și făcut, iau astăzi traseul scurt, urmând ca mâine să merg pe cel lung.
Îmi reiau locul în tuktuk și pornim la drum cu un zâmbet pe fața, din acela de zici ca ai căștigat ceva. Am căștigat, același pământ roșu care îmi aduce aminte de Africa. Da, e pământul sufletului meu.

24 de temple ancestrale sau de stat, dedicate în mare parte zeului Shiva. Asta ne promitea harta pe care ne uitam cu încântare. Cărări pietruite de inspirație mitologică, porți fortificate, migălos ornamentate, ruine, simbolistică religioasă. Toate aveau sa mă urmarească în ziua asta calduroasă.
Tocmai ce apreciam în gând vegetația și copacii lumânare înalți, mă vor proteja de soarele puternic, oferindu-mi umbra pe care o cauți cu siguranța în zilele astea caniculare.

PRIMA OPRIRE: BANTEAY KDEI WAT

Ridicat la sfârșitul secolului 12, începutul secolului 13 în stil: bayon.
O versiune mai mică a lui Ta Proh, îl face ușor de vizitat. Îl parcurgi cu curiozitate de la poarta de est către cea de vest, trecând prin simbolistica budistă. Multe ferestre prin care răzbat razele soarelui, când pe statuia unui Budha așezat, pe Rama și Sita, pe holul dansatorilor apsara, pe tine. Pare că și razele soarelui iubesc templele. 30 de minute de frumusețe. Șoferul mă așteaptă la ieșirea dinspre vest, pregătit să mă ducă spre următorul templu.

TA PROHM WAT

Ridicat la sfârșitul secolului 12, începutul secolului 13 în stil: bayon.
Este unul din templele majore ale zonei, fiind templul legendar care a servit ca scenariu în filmul Lara Croft: Tomb Rider. Din momentul apariției pe ecrane în 2001 este cunoscut sub denumirea Tomb Rider. Numele lui original a fost Rajavihara,“ the royal monastery”, fiind mănăstire budistă și universitate. Un hectar în care natura nu a pierdut timpul și a îmbrățișat templul la propriu, după abandonarea lui în secolul 15. Imaginea rădăcinilor de smochin ce îmbrățișează templul a devenit emblematică. Ai să remarci cele 4 fete ale Lokesvara, Dvarapala la intrarea estică, hall of dancers și aceleași figuri apsaras.

BAYON WAT

Devenit Sit Unesco din 1992 (ridicat la sfârsitul secolului 12, inceputul secolului 13), este printre putinele temple stat din regiune.
Un templu complex atăt ca structură cât și simbolistică, trecut prin diferite religii și zei: hindusă și budism. Inițial construit ca templu budist, ulterior a trecut prin religia hindu, unele sculpturi fiind înlocuite. Calcă cu încredere, ai de urcat spre turnul central câteva “etaje” bune. Originar erau 54 de turnuri, astăzi au mai ramas 37 și pe măsură ce urci ai să vezi tot mai multe fețe zâmbitoare. Sunt 216 fete ce-ți zâmbesc.

TERASA REGELUI LEPROS

Are o legendă unul din regii angkor a suferit de lepră, fiindu-i ridicată o statuie pentru comemorare. Statuia îl reprezintă de fapt pe zeul morții, Yama, terasa adăpostind crematoriul legal.

TERASA ELEFANȚILOR

Locul unde regele ascultă plângerile cetațenilor. Am trecut prin poarta de sud, cu cei 54 de zei păzitori și cei 54 zei demoni. Câteva capete sunt copii, unele fiind conservate în Siem Reap.

ANGKOR WAT

Orașul templu, cel mai mare monument religios din lume. Deși e un templu mare, aranjamentul interior e unul simplu. Se crede ca Angkor a fost mai mult decât un templu, este posibil să fi servit ca mausoleu sau ca observator astronomic. Și acest templu, ca multe temple hinduse e o reprezentare a Muntelui Meru, reședința zeilor. Angkor este singurul templu orientat către vest, majoritatea fiind orientate către est. Se crede că numeroase spirite ancestrale sălășluiesc în Angkor Wat, dar cel mai apreciat este spiritul Ta Rech, un spirit regal cu puteri nemăsurate care locuiește în statuia lui Vishnu. În ianuarie sau februarie, în funcție de ciclurile lunare, localnicii participă la ceremonia lui Leang Ta Reach; se aud muzicanți în timp ce un șaman cântă și dansează înainte de a fi posedat de spiritul lui Ta Reach. Înainte de a intra la Kuk Ta Reach ai să observi câteva găuri de gloanțe în cadrul exterior al ușii, semn că nici aici templele nu au fost scutite de războiul civil cambogian.

Ne-am încheiat ziua, păstrând în gând ultima imagine de ansamblui a Angkor Wat-ului și am decis că cel mai bun mod de a sărbători frumusețea unei zile alergate este la piscină, cu o nucă de cocos.