Viscri - Alba ecclesia, satul trainic

Las poarta de lemn să cadă grea în zăvor. Închide în urma mea o lume de povești, cufundată în tăcere. Sub tălpi simt deslușit fiecare piatră, rotundă sau tăioasă a drumului de țară. Colbul se ridică în aer și se lasă ca puful de păpădie în voia vântului. Un miros de iarbă tăiată și balegă îmi umple nările. Pășesc în lumea câmpenească.

Un cocoș cântă cu fața spre sat. Prevestește vreme bună. Cel puțin așa spune o vorbă din popor. Câteva gâște agită atmosfera, ridicând zgomotos aripile, deranjate de prezența unui câine de oraș. Câțiva copii îl scufundă în ulucul din mijlocul drumului. Ilinca se entuziasmează și mă face atentă la “bușteanul cu apă”. Își plimbă mâinile în apa rece și exclamă: “Uite mama, are coral!”. Zâmbesc și-i aduc pe masa cuvintelor ei noi înțelesuri.

Un drum pietruit, prăfos, mărginit de clădiri vesele cu acoperișuri în nuanța teracotei decolorate, șerpuiește până spre capătul satului. O singură uliță, lată cum n-am mai văzut în alte locuri, străbătută de o vâlcea și 200 de case numerotate în altă ordine, ordinea lor: par, impar, par, impar, una după alta. Mă surprind uitându-mă la fiecare casă ca la un tablou. Blazoane ce spun povești îmi umplu privirea. Unele case au tencuiala căzută ici și colo, de parcă fuseseră atinse de camioane ce dau grăbit cu spatele. Unele stau înecate de verdeață, dar păstrează încă o poveste a lor. Au un farmec aparte, decăzut, dar cu aer de prosperitate. Își așteaptă viitorul.

Din stradă văd ispititor câte un colț de cameră. O perdea creață cu dantelă, cusută cu fir roșu, mă poartă în visare, în copilărie, și-n nări mi se adună mirosul casei bunicilor. Special ca de fiecare dată. De vechi, împletit cu busuioc și naftalină.

În fața unei case, pe stănoagă, privesc spectacolul lumii două femei și un bărbat. Bătrâni pe al căror chip viața tăiase brazde. La altă casă, o femeie cosea liniștită, ținând pe genunchi o bucată de pânză albă. Îi privesc cu o curiozitate empatică. “Un sat complicat” ca toate cele multe de pe Colinele Transilvaniei. Trăiesc laolaltă romi, români, sași, cei din urmă aproape pierduți după o istorie zbuciumată.

Intru prin curtea de la numărul 32 și o traversez. În ochi mi se deschid alte mii de priviri, ale curiozității. Le absorb și mă las purtată de ele spre ieșirea din spate, într-un câmp imens. Se deschide în fața ochilor ca o lume nouă și mă îmbie la joacă și visare. Dealuri de un verde crud, peticite, o fermă de cai, câteva oi, iar în zare, o turlă albă ascuțită înconjurată de un zid gros – Biserica Fortificată. Îți lasă impresia că de acolo, din sufletul ei, cineva aruncă lumina pe cer. O lumină caldă.
M-am lăsat să cad în iarbă într-o tăcere confortabilă, aproape palpabilă, spartă uneori doar de râsetul Ilincăi care alerga în jurul meu. Chiuie cu prietenii ei de pluș.

Ziua s-a ascuns într-un amestec liniștit de reverie și răsfăț. Pe cerul complet azuriu, fără pic de nor, trec avioane cu o coamă de fum pe spinare. Pun brazde pe cer. Câteva rândunele dansează într-un ritm molcom. Timpul pare fără margini.

Încet totul se cufundă într-o lumină sură. Luna se înalță, sublimă și indiferentă deasupra bisericii vechi. O îmbracă într-o aură pură.

Oile înaintează cu pas măsurat, mestecând fără încetare. Din când în când se mai aud tălăngile lor. Aerul se umple de miros gătit, fasole și prune. O poftă nebună mă invită la masă.

Timpul e fără margini

”Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, ci adânc în pământ undeva”
Lucian Blaga, Sufletul satului

Cum ajungi la Viscri?

Am pornit la 12:00, pe traseul Valea Prahovei – Brașov, iar pe centură am luat drumul spre Feldioara, Rotbav. O alternativă, dacă Valea Prahovei este aglomerată, e prin Cheia. Personal, fiind o persoană cu rău de mașină, nu iubesc varianta asta. E plină de curbe, care de care mai provocatoare. În curând vei observa o schimbare de peisaj, o atmosferă medievală, biserici albe cu turle ascuțite, case albe cu acoperișuri roșiatice. Cirezi de vaci, stâne de oi și iar o serie de curbe, până când imediat după Rupea, indicatorul te înștiințează că e momentul să faci stânga spre Viscri. Înca 15 minute și ești acolo. În total 4 ore din București.

Cu ce ajungi?

Cea mai comodă variantă, mașina. Personală, împrumutată, închiriată, sub orice formă, te duce în 4 ore la destinație (232 km.).

Cu trenul, până în Brașov sau Rupea și de acolo taxi, sau stabilești în prealabil cu un localnic să vină să te ia. Destul de multe variabile și puțin mai complicat.

Cum știi că ai ajuns? Se termină șoseaua asfaltată la 100 de metri de totemul care anunță intrarea în Viscri – UNESCO Village (1999). Mașina o poți lăsa în parcarea satului. Din nefericire multă lume nu respectă recomandarea, motiv pentru care ai să te împiedici de mașini în sat. Satul nu este asfaltat, fiind întreținută intenționat atmosfera de odată.

Daca veniți prin Bunești, drumul are o mica portiune neasfaltată înspre Bunești. După această porțiune este asfalt.

Unde stai?

Fiind un sat mic, în Viscri ai opțiuni limitate de cazare. Chiar și așa, ai de unde alege:

Viscri 163, Casa Prințului Charles. Au un apartament (apartamentul Prințului Charles), 2 camere mari duble (camera trezorierului și a îngrijitorului) și altele 3 mai mici cu paturi separate, la mansardă. Nivel de preț: 430 – 680 ron/seară/cameră/apartament. Micul dejun nu este inclus. Rezervați aici.
Viscri 32, unde au o casă veche restaurată cu 1 apartament de 2 camere și o baie, o altă camera dublă dar cu toaletă comună și un hambar refăcut cu câteva camere noi, deschis recent. Puteți lua chiar și masa acolo, sub forma unor meniuri. Camerele le găsiți pe AirBnb. Nivel preț: 430 – 680 ron/seară cameră/apartament. Mai multe detalii găsiți aici.
Viscri 125, cu mai multe variante de camere duble autentice. Puteți opta pentru masă acolo, sub forma unor meniuri. Nivel preț: 485 ron/cameră dublă. Mai multe detalii găsiți aici.
Viscri 143 – La Ramona. Pentru un buget mai mic, o pensiune B&B. La fel, poți lua masa acolo. Mai multe detalii aici.
Viscri 195, tot B&B. Pare a fi cea mai ieftină variantă dintre toate: 250 ron/cameră dublă. Micul dejun este inclus. Detalii aici.

Poți alege să stai chiar și în satele din jur: Criț, Rupea, Meșendorf, Bunești. Gasești variante mai ieftine, distanța față de Viscri, fiind de 15 minute maxim. Mai multe variante de cazări găsiți aici.

Ce am ales noi?

După experiența Valea Zălanului – Casa Prințului Charles (în opinia mea, sublimă), am ales Viscri 163, Casa Prințul de Wales și am optat pentru apartament. E o experiență interesantă si amuzantă.

Cum e să dormi în camera Printului?

Răcoroasă spre friguroasă dimineață devreme cănd corpul s-a încalzit peste noapte în plapuma pufoasă. Întunecoasă, numai bună de lenevit. Un pat imens dar normal și confortabil. Camera mare și ea. De fapt e un apartament. Mobilată simplu, autentic. Cu miros de vechi, naftalină. De la 7:30 un murmur constant îți cântă sub geamuri. Tonalități diferite, turiști diferiți. Sunet de blițuri, comentarii. Deschizi fereastra cu grijă, să nu apari imortalizat în amintirile lor. Lumea e curioasă. Nu m-am simțit deranjată, m-am amuzat chiar.
Nu-ți trebuie titulatură de prinț să stai aici. Oricine plătește poate sta. Are regimul de închirire al unei camere normale. Porțile proprietații sunt închise. Se deschid doar între anumite ore pentru vizitatori. Nu sunt închise pentru că e Prințul aici și nici pentru că cineva a închiriat tot, ci doar pentru că respectă intimitatea celor care s-au cazat aici. Dar oricine sună și cere un tur, îl primește cu rezervare.

Dacă alegeți Casa Prințul de Wales, vă recomand apartamentul sau cele doua camere mari:

Camera Trezorierului. În căsuța albastră. Îți oferă mai multă intimitate și mai multă liniște.
Camera Îngrijitorului, are geamuri spre strada principală. Este ideal dacă vă doriți să vedeți ciurda de vaci seara și dimineața. La fel este poziționat și apartamentul.

Ce poți face în Viscri și în împrejurimi?

Te poți plimba pe dealurile din jur. Dealuri pline de specii rare de flori, fluturi, oi și vaci la păscut, aer curat și minte liberă. Asta îți promite orice plimbare aici.
Poți lua o plimbare cu căruța pe dealurile din jur. Poți merge la o stână. Recomand experiența copiilor. Cost: 60-80 ron/persoană.
Poți urma traseul Colinele Transilvaniei cu bicicleta. Sunt 500 km de trasee marcate pentru bicicletă și drumeție. Ele fac legătura între 50 de sate săsești, unele dintre ele cu biserici monumente UNESCO. Urmează vechi drumuri medievale, drumuri județene, forestiere, agricole și poteci. Orice sat din destinația Colinele Transilvanei poate fi un punct de pornire pentru a descoperi zona, fie că vorbim de Viscri, Saschiz, Copșa Mare, Biertan sau de mai puțin cunoscutele Ațel, Valea Viilor, Cobor…
Asistă la întoarcerea ciurdei de vaci, cai, bivoli, oi, acasă. În fiecare seara, în jurul orei 20:00, se întorc de la pășunat animalele iar ulița se umple de zarvă. E un adevărat spectacol.
Vizitează o gospodărie locală și pe fierarul satului. O exepriență frumoasă pentru copii.
Vizitează Biserica Fortificată (veche din secolul XIII). Este deschisă în fiecare zi între: 10:00 – 19:00 (până la 1 septembrie, cu pauză între 1:00-14:00 ). Cost intrare: 10 ron adulți, 5 ron copiii între 6-17 ani. Despre Biserică citiți aici. Din punctul meu de vedere, e de neratat. Urcatul în turn, pe scări înguste și întunecate, îți oferă o panoramă incredibilă asupra satului. Expoziția de teracotă din interiorul bisericii o să vă placă în aceeași măsură. La fel, muzeul cu lucruri vechi din gospodăriile săsești.
Mergi la slujba de la Biserica Ortodoxă. În fiecare duminică biserica este deschisă.
Mergi la cafeneaua din sat. Este vizavi de biserică. Tot de acolo poți cumpăra produse alimentare locale (gem de rubarbă, dulceață de mure, prune, miere), sau emblematicele șosete de lână.
Socializează. Vorbește cu localnicii, află istoria lor. Sunt deschiși și dornici să povestească.
Mergi în Racoș. Este la 30 de minute de Viscri. Traseul și parcurgerea obiectivelor durează 4 ore. Cost: 10 ron/adult. Pe lângă peisajul superb de până acolo, vă recomand să vedeți:
- Lacul de Smarald
- Coloanele de Bazalt
- Vulcanul Stins
- Cetatea
Mergeți să vedeți Cetatea Rupea. Este la 15 minute de Viscri. Vizitarea obiectivului durează maxim 2 ore. Costă: 15 ron/adult și 10 ron/copil între 6-17 ani. Luați încălțăminte comodă. Eu sunt dedicata Asics, îmi par cei mai buni în încălțăminte sport, cu susținere foarte bună. Aveți de urcat pe pietriș până în vârf. Masca de protecție , acum în perioada Covid, este obligatorie la vizitarea obiectivelor.
Mergeți la Criț. La 20 de minute de Viscri. Vedeți satul și Biserica Veche. Căutați cărțile recomandate mai jos. Vă ajută să vă contopiți cu zona și oamenii locului, să o întelegeți și cred că o să vă ofere altă abordare a zonei.
Mergeți să vedeți satele vecine: Bunești, Dacia. Tot pentru înțelegerea zonei și nu numai.
Mergeți la Sighișoara. Este la 50 de km și aproximativ o oră de mers cu mașina.
Mergeți la Brașov. Este la 50 de km și aproximativ o oră de mers cu mașina.

Ce și unde mănânci?

Chiar dacă sunt pensiuni și oferă cazare plus masă oaspeților, pun la dispoziție mâncare și pentru cei ce vin din exterior.

Viscri 32. Au 4 meniuri din care poți alege zilnic. Meniul costă 70 ron și conține o supă/ciorbă, fel principal și desert. Porțiile sunt rezonabile din punct de vedere cantitate și gustoase. Personal, am încercat 2 meniuri. Delicioase! Chiar și meniul de băuturi îți oferă opțiuni interesante: sucuri, siropuri, glogi, gin, hugo cu un strop de autenticitate și vin.
Viscri 38, într-o grădină mare cu mai multe mese. Nu am fost să mănânc aici, nu știu ce opțiuni culinare au. Nu m-a tentat locul.
Viscri 143, La Ramona. Chiar dacă e pensiune, pun la dispoziție un meniu zilnic celor interesați. Într-una din zile aveau expus meniul pe tablă, afară: ciorbă de legume sau cu carne și pilaf cu tocăniță de pui și salată. Nu l-am testat. Am văzut că alții l-au recomandat. Pe mine nu m-au convins fotografiile.
Viscri 163, Casa Prințului Charles. Nu oferă mese celor din exterior. Pregătesc meniuri sau la cerere orice fel de măncare, doar oaspeților.
- Micul dejun costă 30 ron și îți oferă: brânzeturi de capră si bivoliță, șuncă, ouă în ce formă vrei, roșii, castraveți, salam, zacuscă, dulceață.
- Prănz. Costă 60 ron/ persoană și îți pot face la cerere orice supă, fel principal și desert.
- Cină. Costă 60 ron/ persoană și îți pot face la cerere orice supă, fel principal și desert. Plăcinta cu rubarbă sau prune și bezea e delicioasă.

Buget?

Poate varia pentru 3 nopți de la 1500 ron – 3000 ron, pentru o familie cu 1 copil. Prețul diferă în funcție de cazarea aleasă și sticlele de vin consumate. În general, o sticlă de vin costă aproximativ 60 ron. Pe noi ne-a costat escapada 3100 ron.

Utile:

la Casa Prințului Charles nu există wi fi. Peste tot, în Viscri, semnalul la internet fluctuează de le E – 4G.
camerele nu au TV.
ia un pulover/hanorac, seara se lasă răcoarea. Una plăcută.
nu aveți nevoie de cărți. Au biblioteca plină. Dacă ajungeți la Criț, vă recomand o oprire la biserica fortificată. Din interior puteți achiziționa două cărți pe care vi le recomand cu toată inima, “Povestea sașilor din Transilvania. Spusă chiar de ei” și “Criț. Poveștile și viața unui sat de sași”. Ambele sunt scrise de Ruxandra Hurezean. Le poți comanda de aici.

Ce suveniruri poți lua de la Viscri?

celebrii ciorapi de lână, emblematici după ce proiectul “Începe” i-au făcut vedete internaționale, prin promovarea de către Harald Riese în afara țării. Îi găsești expuși în unele gospodării și la cafeneaua Artizanat.
un magnet? Cred că cei mai mulți împătimiți de călătorii îl iau din orice colț de lume. Mi-au plăcut cei de la Viscri 23. Costă 15 ron/bucata.
haine împletite, în stil tradițional de către localnici.
căsuțe în miniatură sau chiar plăci de teracotă. Le găsești la Viscri 23.
cărți despre istoria locului. V-am recomandat mai sus.“Povestea sașilor din Transilvania. Spusă chia de ei” și “Criț. Poveștile și viața unui sat de sași”. Ambele sunt scrise de Ruxandra Hurezean. Le poți cumpăra și de aici.
aș mai fi luat o tavă cu tartă de rubarbă glazurată cu bezea, dar 4 ore fierbinți nu m-au încurajat.

Voi ce obișnuiți să luați?

De ce la Viscri?

În prezent Viscri are aproximativ 200 de case și 400 de locuitori. Satul a trecut prin multe “recondiționări” odată cu vizita Prințului Charles din 1998, vizită posibilă cu contribuția Carolinei Fernolend. Ea împreună cu Prințul Charles au pus bazele Fundației Mihai Eminescu Trust, cea responsabilă pentru trăincia satului, dar și a altor 36 de sate din regiune, aducându-și contribuția nu numai în renovarea caselor, ci și în implicarea localnicilor în identitatea satului, învățându-i tehnici tradiționale de construcție, susținându-i să-și transforme locuințele în pensiuni, să dea valoare lânii sub forma artizanatului. Din nefericire, nu același sentiment îl ai în alte locuri, unde vezi cum casele se ruinează, iar în timp dispar sate și se îngroapă istorie.

Ai ocazia să te pui în papucii unui sas, în vremuri bune, la Viscri. E un sat cu un farmec aparte. Dacă nu ai trăit la țară, poate o să-ți placă să experimentezi viața rurală. Dacă ai trăit, poate fi momentul tău de reîntoarcere la viața simplă sau de reconectare la copilărie. Sau pur și simplu la natură.