O zi în Male

E o vorbă, “dacă nu ai ajuns pe o insulă de localnici sau nu ai stat în Male, nu ai văzut Maldive”. Nu m-am oprit în Male să demonstrez teoria de mai sus, ci doar din curiozitate. O insulă de localnici văzusem. Male? Nu.

Câte zile?

Pentru câteva zile merge, dar nu aș putea spune că-i invidiez. Săpați mai mult în gândurile voastre și spuneți-mi câți ați locui acolo, cu anii, nu cu zilele.

Cum a fost?

A început cam așa. 2016, februarie, după o vacanță de 10 zile într-un resort, la 30 de minute cu hidrovionul, Cocoon Maldive, am decis ca ultima seară să ne-o petrecem în Male. Ne-am luat cazare, pe malul apei, în Hulhumale, la Planktons Beach, un hotel care în poze pare cel puțin superb. Mai toate cazarile din Male par superbe în poze, atenție însă, de la poză la realitate cad două stele. Nu, nu aveam așteptări, de asta zic să vi le setați și voi corect.

Ce am făcut?

Mi-am dorit să am apa aproape și o aveam, sub geamul meu, la un preț decent. Ne-am luat camera în primire și binențeles, cum nu camera și nici plaja nu erau motivul șederii noastre aici, am pornit spre fiesta. În centrul orașului avea să ne duca ferry, așa că am luat-o cătinel spre stația de îmbarcare. Printre case, blocuri, magazine. Să nu vă fie cu mirare dacă vedeți mizerie. Este, doar cantitatea diferă.

Ajunși la ferry, ne luăm biletele și intrăm în hala de așteptare. Când ne-au dat liber de îmbarcare, parca eram într-un film de îmbarcare la Ryanair fără să ai locuri alocate (n-am vazut, doar am auzit), s-a dezlănțuit puhoiul. Coate, piedicI, deci nu doar românii sunt o nație needucată, cum spun unii. Cred că fiecare nație are needucații ei.

Nu am avut regim de om normal, de femeie și nici măcar de femeie însărcinată. Da, aveam o burtă mare, cam de 6 luni. Dar e problema mea că nu stau acasă și îi incomodez pe alții cu pretențiile mele.

Mi-am așezat burtica invizibilă pe un din scaune și m-am făcut mică timp de 15 minute, când m-am văzut ajunsă în oraș. Pentru Maafushi procedezi la fel, iei ferry și în 10 minute ești acolo. Atenție, pe plaja din Hulhumale și Maafushi trebuie să ai o ținută decentă, sunt musulmani.

Ce vezi?

Viu și vibrant sau mai degrabă agitat și gălăgios. Muzică, culoare asezonată cu mizerie și mirosuri, de la condimentat până la transpirat. Mi-am facut loc prin mulțime, deși mai la tot pasul cineva îți vinde ceva sau îți cere o țigară. Ai putea vedea câteva moschee (sunt cel puțin 40), piața locală, Muzeul Național, Parcul Sultan și casa în care nu a locuit Sultanul Muleeaage, dar i-a fost dedicată. Dacă ai timp, oferă-le câteva ore. Dacă vă așteptați să fie un oraș modern, cu clădiri impozante, sau chiar mici, dar cu arhitectură impresionantă, nu e. Pregătiți-vă pentru sărăcie, un oraș “gri, cu multe magazine mici de cartier. E uimitor câte magazine cu telefoane au, nu știu însă, câți cumpară telefoane acolo.

Spre seară am mâncat tot în centru, dar m-am limitat la o pizza. Puteți alege tradițional, eu nu m-am încumetat. Pizza însă, a fost peste așteptări. Fără bere, că sunt musulmani și nu poți cumpăra alcool. Dar cui îi trebuia?!

Seara, am luat ferry spre “casa noastră” și cam asta a fost. Micul dejun cu picioarele în nisip, a doua zi, a făcut să merite.