În ritm de tango prin Buenos Aires

Previzibil, dar când iți spui Buenos Aires, inevitabil spui tango, dansul acela senzual în care aproape că faci dragoste la verticală.

Buenos Aires are să-mi fie casă pentru 4 zile, într-un periplu ceva mai complex. De aici am plănuit 3 zile la Iguazu Falls pe partea Argentiniană, în Puerto Iguazu, după care 4 zile în Arraial Do Cabo, în Brazilia și marea revedere, Rio de Janeiro. 15 zile în America de Sud.

După un zbor lung, Roma – Buenos Aires cu Al Italia, cobor visătoare pe pământ latin, în aeroportul zgomotos Pistarini. Reușesc să ies rapid și sar în primul taxi disponibil. În 20 de minute sunt deja în fața hotelului, așezat atât de convenabil, în centrul orașului, aproape de Teatrul Colon. Îmi iau în primire camera.Fiind început de zi, mă opresc direct la barul din loby. E cazul să pun la punct detaliile primei zile pe străzile orașului.

Pasional și viu, cu bulevarde largi, un oraș eclectic: spaniol, italian, francez, orașul care nu doarme. Cei mai mulți îi spun “Parisul de pe continentul american”. Mie îmi pare mai degraba Madrid, dar e doar ce-mi pare mie. Vizual vorbind. Dacă asemanarea face referire la oraș cultural, e altceva. Ai atâtea muzee, timp trebuie să-ți faci, să le vezi: Muzeul de Artă din America Latina, Muzeul de Artă Modernă, Muzeul de Artă Spaniolă Enrique Larreta, Colecția de arta Fortabat.

Pornesc la pas spre teatrul Colon, o clădire impresionanată care poate fi vizitată când nu găzduiește spectacole de teatru, operă sau balet, dar deocamdata îl curtez din exterior și îmi continuu plimbarea spre Palacio Barolo. Altă clădire impresionantă, inspirată din Divina Comedie a lui Dante, structurată pe 3 compartimente: rai, purgatoriu, iad. A fost opera italianului Mario Palanti, iar în 1923 a fost cea mai înaltă clădire din America de Sud. Cobor pe bulevardul 9 de Julio, unde îmi umple privirea Obeliscul, cel ce marchează kilometrul 0 al Buenos Aires și emblema independenței.

9 De Julio a fost consemnat în cartea recordurilor ca fiind cel mai lat bulevard din lume. 22 de benzi de circulație. Până îl traversezi prinzi 3 semafoare. Impresionant.

Continuu plimbarea spre cartierul San Telmo. Intru ca într-un labirint în câteva case cu mozaic, ce vând suveniruri locale. Mă opresc în parcul Lezama la un sandviș, rapid, cât să-mi iau energie pentru următoarele ore. Prin parcul Colon pornesc spre Casa Rosada (numele vine de la culoarea clădirii). E casa de la balconul căreia Evita Peron s-a adresat mulțimii. Există o poveste legată de culoarea clădirii, cum că Presedintele Domingo Faustino Sarmiento (1868 -1874). În încercarea lui de a face pace, a amestecat roșul federal cu albul unitarian și a exprimat asta prin fațada clădirii. Cel mai probabil, e, de fapt, tehnica din acel secol, în care amestecau vopseaua albă cu sângele de bovină. În interior, există un muzeu care arată cronologia președinților, artefacte, memorii și obiecte personale ale acestora.

În bătaia soarelui de mai merg spre Plaza de Mayo, locul în care argentinienii se adună pentru proteste și sărbătorirea evenimentelor importante. Pe 25 Mai aveam să sarbătoresc alături de ei ziua națională. Nici că puteam alege un moment mai frumos.

Continuu cu Centro Cultural Kirchener. Fostul președinte este cel care a propus transformarea poștei vechi în centru cultural, 8 etaje pline de artă.

Cabildo, în trecut sediul guvernului, găzduiește în prezent Museo Nacional del Cabildo y la Revolución de Mayo. Aici sunt expuse picturi, artă colonială si iezuită, artefacte, hărti și fotografii din trecutul orașului.

Buenos Aires a fost fondat în prima jumătate a secolului XVI de către Pedro de Mendoza, un cuceritor spaniol, fiind numit și „Santa Maria del Buen Aire”, adică „Fecioara Maria a Bunului Vânt”. Portul a ajutat în dezvoltarea Argentinei, devenind în 1776 capitală regală. În 1880 orașul a devenit sediul Guvernului, iar Casa Rosada sediul Președintelui Argentinei.

Mi se pare extraordinar să poti lega obiectivele la pas, bucurându-te de atmosfera locului iar în Buenos Aires poți face asta ușor.

În față îmi apare impozanta Catedrala Metropolitana (construită în 1580) cu tavane alb și bleu. Imediat ce intru, în dreapta văd locul de veci al generalului San Martin, eliberatorul Spaniei. Pășesc prin drumul crucii cu cele 14 picturi, momentele procesiunii, până în fața altarului. O catedrală atât de frumoasă. Ce o să ți se pară fascinant, e că în această catedrală a slujit Papa Francisc, care mă impresionase acum exact 2 ani la una din slujbele de paște de la Vatican.

Pentru sedimentat impresii, opresc la Cafe Tortoni. O cafenea celebră, din 1858, dar care a devenit atât de dorită, că stai la rând să prinzi o masă. Nimic din ce poți consuma nu e spectaculos și de neegalat, arhitectura însă, e cea care a făcut-o celebră.

După o zi la pas pe străzile orașului, îmi relaxez picioarele în camera hotelului Novotel și planific o altă zi intensă, Cementerio de la Recoleta.

Despre a doua zi, la Recoleta, am scris aici.

Despre a treia zi am scris aici.

Ghidul complet pentru Buenos Aires îl găsești aici.