Am stat mult și am cântărit dacă mă pun în mișcare spre Chiang Rai sau nu. Toata lumea mă avertiza, în special din cauza lucrărilor la drum că voi sta mult în mașină. Aproximativ 5 ore la dus, 5 la întors. Cu ce aveam să văd în Chiang Rai, ar fi fost 13 ore.

Ideal ar fi fost să tratez Chiang Rai ca destinație separată, să iau zbor din Bangkok (din Chiang Mai nu e zbor direct) și să stau două zile, astfel încât să explorez zona pe îndelete. Asta pentru că în afară de Templul Alb, Templul Albastru și Muzeul Negru, ai putea să mergi să vezi Golden Triangle.

Golden Triangle este granița dintre Thailanda, Myanmar și Laos. Vei vedea răul Mekong, scăzut în perioada asta (februarie). Poți ușor să treci granița iar viza o obții pe loc. Ia o barcă, explorează zona.

Dacă vrei să înghesui Golden Triange în ziua cu temple, înseamnă încă 3 ore pe care trebuie să le aloci. Golden Triangle e la 1 oră și 20 de minute de Chiang Rai. Zona, emblematică în trecut pentru cultura de maci și producția de opiu, trăiește în prezent din turism și plantațiile de ceai, culturile fiind distruse.
Într-un final am decis. Oricum timpul există, îl pot aloca unor temple în Chiang Mai, ceea ce ar fi fost oarecum similar cu ce am facut în zilele anterioare sau pur și simplu plec și iau experiența ca atare. Cu o carte în bagaj drumul poate părea chiar mult mai suportabil. Nu e un drum pitoresc, cu excepția zonelor în care apar câmpuri de culturi de orez care îți ridică ochii din carte și ți-i relaxează în strălucirea razelor de soare care se reflecată în plantațiile de un verde crud. În rest, așa cum fusesem avertizată, e un drum în construcție, cu mult praf, îmblânzit de vegetație.
Am scris unui ghid pe facebook cu o seară înainte. Am clarificat ce abordare vreau, cea extinsă cu Golden Triangle sau pe cea scurtă, cu templele. Constrânsă de modificarile la drum, am rămas pe varianta scurtă, așa că am bătut palma pe 3000 THB (90 USD) și dimineață la 7:00 ghidul a aparut în fața hotelului, așa cum stabilisem. Nu am apucat să iau micul dejun, așa că îndes repede în geantă câțiva biscuiți și apă și mă întind comodă pe bancheta din spate a mașinii. Între timp ghidul povestește istoria triburilor cu gâtul lung Padaung sau Karen spus pe înțelesul tuturor, pentru că, între timp, am ales să fac o oprire și la ei, să-i vizitez, nu să-i vedem, dupa cum ne subliniază diferențele. A recomandat din start  experiența din Mae Hong Son, fiind mult mai autentică și de preferat, doar că trebuie să-i dedici o vizită separată de alte obiective.

Tribul Karen este din Burma, Myanar și a migrat acum 25 de ani din cauza războiului. Nu sunt thailandezi, dar acceptați de thailandezi pe pământul lor, putând oricând să migreze spre alte zone. Există însă teroria că aceste triburi sunt plătite să stea acolo și să întrețină legendele pentru turiști. Sunt și triburi care nu sunt deschise turismului. Înțeleg că deschise turismului sunt doar 3.
Și cum toți se întreabă de ce poartă aceste coliere metalice în jurul gâtului, ghidul încearcă să clarifice prin trei teorii:

  • prima: încercau să se “urâțească” cât mai mult, punând și purtând aceste coliere metalice. Devenind neatractive, scăpau de dorința unora de la transforma în sclave. Dacă teoria e valabilă, de ce continuă obiceiul și azi?
  • a doua: inelele de fapt sunt pentru înfrumusețare. Un gât lung conturând și mai mult feminitatea.
  • a treia: în timpul războiului, generalul tribului a fost omorât. Fiica acestuia a adunat tot tribul și pentru că moartea tatălui cerea divizarea tribului, le-a cerut să se împrăștie în lume, dar ca semn de recunoaștere, când se vor întâlni să poarte aceste coliere la gât. 

Care variantă vă place?

La aproximativ o oră de la plecarea din Chiang Mai, acolo unde sunt tot felul de panouri care semnalizează ferma cu hârtie din caca de elefant, facem stânga și intru într-unul din aceste sate. Taxa de intrare în sat este destul de mare, 500 THB (16 USD), acesta o fi și motivul pentru care suntem doar noi acum, altul decât coronavirus. Taxa rămâne în totalitate tribului (30 de familii, 10 case).

Fiecare familie are în fața casei, minimalist gândită, o tarabă cu diverse lucruri de vânzare: eșarfe, genți, suveniruri. Din ce spune ghidul, sunt făcute de ele, deși, în mare parte, par a fi aceleași suveniruri pe care le găsești și în Night Bazar.
Femeile și copii erau în sat, unele se jucau cu copii, cele mai multe erau în interiorul caselor, dar odată ce ne vedeau ieșeau și se instalau la aparatul de țesut eșarfe. Regie sau nu, vă las pe voi să judecați, dacă decideți să treceți prin experiența asta. Bărbați nu am văzut, probabil erau la muncile câmpului. Înțeleg că nu au dreptul să muncească în Thailanda, singura lor sursă de venit fiind banii de la turiști. 
Între timp ghidul îmi arată un colier în genul celor purtate și în timp ce mă lasă să-l cantăresc în palme, adaugă faptul că inelele odată puse, nu pot fi scoase. Mușchii gâtului se atrofiază și riscă să și-l frângă. Observ că unele femei nu s-au limitat doar la gât și poartă inele atat în zona brațelor cât și sub genunchi.

Evident că le-aș judeca subiectiv, dacă aș permite gândurilor să o ia razna. Dar uite că îmi permit pentru un minut. Mi se pare o barbarie iar în sinea mea mă bucur că acum nu sunt obligate să facă asta, este opțiunea fiecăreia. Cu atât mai mult că încep de la 5 ani. 
Eu, personal, m-am simțit stânjenită. Nu am căutat cadre perfecte, nu mi-am dorit să le fac poze, chiar am evitat. Le-am simțit la fel de stânjenite cum eram eu. Am căutat doar să-i pasez mingea înapoi băiețelului care a aruncat-o spre mine și m-am îndreptat spre ieșire dorindu-mi să cred că școala de la intrarea în sat nu e de ochii turiștilor ci chiar fac și au șansa să meargă mai departe, dacă își doresc să studieze.

Dacă ai mai multe curiozități legat de existența lor, sunt greu spre imposibil de acoperit la o vizită în sat, dar ai putea să-ți faci o idee citind: From the Land of Green Ghosts: A Burmese Odyssey sau RESTLESS Souls: Rebels, Refugees, Medics and Misfits on the Tha – Burma Border de Phil Thornton. 

Detalii depre prima zi în Chiang Mai găsești aici.

Detalii despre a doua zi în Chiang Mai găsești aici.

Detalii despre a treia zi în Chiang Rai și la Karen Long Neck Village găsești aici și aici.

Detalii despre ultima zi în Chiang Mai găsești aici.

Un ghid complet despre Chiang Mai găsești aici.